marți, 28 decembrie 2010

Contadictoriul realism

O viaţă-n lacrimi. Asta mi-a fost soarta
şi nu mai ştiu de pot să cred în vis,
şi-as vrea acum să îmi deschid eu poarta
spre ceea ce mi-a fost chiar interzis.

De-atâta plâns şi vorba-mi e amară,
rostesc un gând şi izbucnesc în plâns,
şi simt în mine gerul de afară
şi toti gheţarii-n suflet mi s-au strâns.

Neîmplinirea dă contur la toate,
şi toate câte-au fost au sens profund,
dar nu-nţeleg de ce, încă, se poate,
în viaţă, de-a mea moarte, să m-ascund.

Ar trebui să las să se întample
ceea ce pare-a fi acum ciudat,
să-mi curgă lacrimile doar pe tâmple
şi-apoi să fiu uitat cu-adevărat?

Să cred că-i necesar să fug de viaţă?
să fac orice ca să arat că eu
răstorn Pământul într-o dimineaţă,
să pot să-l contrazic pe Dumnezeu?

De toate pot să fac... şi pot alege...
Dar vine toamna... ce-am să pot culege?

marți, 14 decembrie 2010

Ploaia din iarnă

Plouă ca în plină vară
peste frunzele ce mor,
Fulgerele îmi dau semne,
parc-ar şti de ce mi-e dor,
În lumina lor te-arată
şi mă lasă să te văd,
Şi-mi dă sensuri şi-nţelesuri
la mai tot ce întrevăd.

Şi se-aude şoapta ploii,
norii se coboară grei,
Picăturile răzleţe
sunt dovadă şi temei,
Chiar şi dacă ploaia-ngheaţă
nume ploii ele dau,
Şi, să se-ntrevadă, lasă,
cândva ce pârâu erau.

Mai trozneşte lemnul porţii
şi se-arată pregătit,
De-a se-nveşmânta cu bradul
ce în cer e pregătit,
Iar din cer vine răspunsul
printr-un trăznet în ecou,
Dând de veste că e vremea
unui pas normal, dar nou.

Ploua parcă şi mai tare,
ritmul ploii îl ascult,
Şi aştept să treacă iarna
să arăt că ştiu mai mult.

luni, 13 decembrie 2010

Valuri prin valuri

Valuri, valuri, prin zăpadă,
Drum îşi fac înspre un port,
Să-nţeleagă şi să vadă
De ce malul pare mort.

Valuri, mari, învălurite
Lasă timpu-n urma lor,
Cautând printre ispite
Zborul pescăruşilor.

Valuri, valuri, prin dileme,
Se tot vor pe ţărmuri far,
Semn să facă, peste vreme,
Pragului de pe hotar.

Valuri mari, izbăvitoare,
Pun o treaptă către cer,
Exilând lacrimi de soare
Printre rosturi şi mister.

Valuri, valuri, fără nume
Bat la porţi fără de chei,
Vrând s-arate, înspre lume,
Gândul hâd din somnul ei.

Valuri mari, înnobilante
Fac al vieţii drum deschis,
Revocând căi aberante,
Revelând totul în vis.

Valuri, valuri, trecătoare
Urcă valuri către soare.