Cerşetori de iubire

Pe aleea tăcută,

printre frunze de jar,

Printr-o ploaie ce pune

calendaru-n chenar,

Căutăm în tăcere

un răspuns prăfuit,

Care-aşteaptă de-o vară

să se ştie găsit.

Regăsim din trecuturi

alte vagi aşteptări,

Alte clipe uimite

de atâtea-ntrebări...

Ratăciţi printre ele,

pironiţi de vreun semn,

Suntem noi cei minţiţi

de egoul de lemn.

Nu avem nici puterea

de-a privi înapoi,

Nici măcar trei cuvinte...

Nu vorbim despre noi,

Ne oprim împietriţi

cu privirea în zare,

Nu mai ştim nici răspunsul

la o vagă-ntrebare...

Şovăind punem pasul,

înainte-napoi,

Ne ferim de o frunză,

dar călcăm în noroi.

Şi rămânem absenţi,

cu o mână întinsă,

Cerşetori de iubire

într-o vară promisă!