peste frunzele ce mor,
Fulgerele îmi dau semne,parc-ar şti de ce mi-e dor,
În lumina lor te-aratăşi mă lasă să te văd,
Şi-mi dă sensuri şi-nţelesurila mai tot ce întrevăd.
Şi se-aude şoapta ploii,
norii se coboară grei,
Picăturile răzleţesunt dovadă şi temei,
Chiar şi dacă ploaia-ngheaţănume ploii ele dau,
Şi, să se-ntrevadă, lasă,cândva ce pârâu erau.
Mai trozneşte lemnul porţii
şi se-arată pregătit,
De-a se-nveşmânta cu bradulce în cer e pregătit,
Iar din cer vine răspunsulprintr-un trăznet în ecou,
Dând de veste că e vremeaunui pas normal, dar nou.
Ploua parcă şi mai tare,
ritmul ploii îl ascult,
Şi aştept să treacă iarnasă arăt că ştiu mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu